3 tipuri de reactii atunci când iti arăți vulnerabilitatea si cum sa scoți ce e mai bun din ele

De când am inceput sa vorbesc liber despre provocările mele am primit tot felul de reactii. Pe acestea le pun astăzi in 3 categorii si vom vorbi putin despre cum sa reacționăm la mesajele negative.

Mesajele urâte

In primul rand, din cauza mesajelor nepoliticoase mulți oameni isi ascund imperfecțiunile.

Machiajul excesiv, dorința de a parea tot timpul perfecți, refuzul de a isi accepta limitele, dorinta de a face totul care duce mereu la epuizare inutilă si la incapacitatea de a cere ajutor (pentru ca suntem perfecți sau daca facem noi facem mai bine si mai repede, nu-i asa? ). Astea sunt doar cateva efecte negative pe care le simtim, chiar sănătoși fiind, din cauza comportamentului nepoliticos din partea celorlalti.

Am primit o astfel de reactie aseară, in privat, pe chatul de facebook. Nu consider necesar sa reproduc ce a scris omul, insa m-a marcat, m-a zdruncinat putin. Ar fi absurd sa spun ca nu am simtit nimic, sunt încă om 🙂

Transforma orice jignire intr-o ocazie de invatare

In schimb, dupa ce am simtit cum toate gândurile devin o forta in sine si nu ma pot linisti, m-am dat cu #release si #lavanda si apoi am inceput sa ma intreb:

  • De ce ma deranjează atât de tare?
  • Ce amintiri mi-a trezit?
  • Cine mi-a mai vorbit asa in copilărie?
  • Unde se simte si cum se simte aceasta amintire?
  • Si am mirosit iar release si lavanda
  • Apoi am notat tot intr-un caiet ca sa am conștientizarea de care am avut parte la indemana pentru alte dăți. In plus, scrisul determina creierul sa incetineasca. Sigur a ajutat la adormit.

Apoi m-am linistit si am dormit.

Am uitat sa va spun ca prima reacție a fost sa blochez persoana si sa sterg mesajul. Era un cont de facebook care nu-mi era in lista de prieteni, care nu avea poza de profil, si care nu a avut curajul sa scrie in comentarii sau postare publică.

I-as răspunde scurt si elocvent, asa cum ii transmit multi oameni psd-ului in zilele acestea, dar aleg sa învăț din aceasta experienta.

In plus, un om care comentează legat de faptul ca imi expun vulnerabilitatile dar nu are poza de profil are o problema uriasa cu propria vulnerabilitate. Si, daca ar fi dat peste o femeie cu o personalitate docilă, probabil ar fi obținut ce a vrut.

Dar, a dat peste mine. Eu sunt ca personalitate mai mult dominanta. Asta inseamna ca daca vrei sa ma faci sa ma ascund vei avea parte de cu totul altceva si las sa iasă la suprafata luptătoarea si puternica din mine. Cred ca stergeam pe jos cu el daca avea curajul sa-mi spună in fata. Dar nu a avut, deci nu merita nici timpul nici energia mea. Chiar ar trebui sa-i multumesc pentru ca a determinat crearea acestui text, sper util pentru unii dintre voi.

Si asta va spun si vouă. Daca aveti in jur persoane care va condamna pentru ca aveti curajul sa vorbiti deschis si sincer, ignorati-le rautatea si multumiti-le pentru oportunitatea de a mai descoperi ceva despre voi.

Americanii au o vorbă : “haters are gonna hate” care se traduce prin “cei care urăsc vor urâ” . Asta e in firea lor si nu ai ce sa le faci. In schimb poti invata de acolo si poti deveni mai bun!

Sărăcuța

Sunt constientă ca aceasta reacție o au majoritatea. Iti scriu insa de ce nu vrei acest gen de reactii în jurul tau .

In primul rand sa stii ca nu e din vina lor aceasta reacție. E programare din copilărie, din educație. Cand oamenii nu stiu ce inseamna boala sau când oamenii nu sub capabili sa ajute pentru ca nu stiu cum sau cu ce, se simt inutili si e ca si cum si-ar spune lor ca sunt “saracuti” pentru ca nu au cum sa facă sa fi mai bine.

Nu este despre tine.

De ce nu ai nevoie de astfel de oameni în jurul tau?

Pentru ca, desi nu vrei, repetandu-ti de multe ori acest cuvant te vor ține in postura de victimă. Tu nu esti victima, esti o femeie sau un bărbat, esti fiica/fiu, esti prietena/prieten, esti mama/tată, esti orice vrei sa fii, esti om normal cu provocări pe care poti alege sa le depasesti sau poti alege sa fii depasit de ele. Totul tine de atitudinea pe care alegi sa o ai. Si îmi pare ca nu insist suficient pe cuvântul ALEGERE asa ca o sa mai scriu o data!

Este INTOTDEAUNA ALEGEREA ta!

Tine minte asta!

Exista întotdeauna oameni care vor fi inspirati de ce esti si ce faci

Acelor oameni ma adresez in mod special cu textele de pe blog si postarile mele de pe Facebook!

Daca eu pot, si altii pot!

Daca spui ca poti si daca spui ca nu poti, ai dreptate, spunea un om inteligent.

Dragilor, voua va dedic toata #povesteamea, toata deschiderea in ceea ce priveste devenirea mea. Îmi doresc sa existe si in Romania oameni care sa spună despre boala ca e “o provocare” si ca “nu ma defineste”.

“Eu sunt un om, o persoana cu sentimente, cu defecte si calități, sunt un om liber de prejudecati care iubeste si este iubit asa cum este el!”

Va iubesc!

Mentalitatea “sunt bolnav/bolnavă fa-mi/da-mi/intelege-ma

Încep o serie de texte în care voi aborda mentalități care întrețin boala şi modalități prin care le putem modifica.

Sunt bolnav/bolnavă dă-mi/fă-mi/înțelege-mă

Una dintre acestea, şi dacă nu cea mai folosită cu siguranță e printre cel mai des întâlnite mentalități care întrețin bolile.

Ce efect are asupra noastra? Să le luăm pe rând.

Sunt bolnav/bolnavă… ce victimă sunt eu, am o scuză perfectă să nu fac nimic. Dacă îmi spune cineva să-mi dau fundul jos de pe canapea atunci e rău/rea şi va fi înjosit de ceilalți. Cum să spună cineva unui om bolnav să facă ceva? El nu vede că nu poate? E aşa nesimțit? Sărăcuțul.. oameni răi!

Vă sunt cunoscute scenariile?

Aceasta sintagmă are efect nu doar asupra persoanei cu probleme de sănătate dar şi asupra celor din jur transformându-i fie în persecutori, fie în eroi. Şi toți vor juca roluri pe care, poate în relație cu alți oameni, nu le joacă.

Cunoașteți sintagmă lui Henry Ford? Dacă crezi că poți şi dacă crezi că nu poți ai dreptate.

Creierul face ce-i spunem noi să facă. Dacă îi spunem că suntem bolnavi el va trimite semnale în corp prin care noi să ne simțim bolnavi.

Dacă, pe altă parte, ne spunem că suntem sanatoşi şi credem asta, multe simptome vor dispărea.

Fă-mi/dă-mi/înțelege-mă

A doua parte ține foarte mult despre atenție. Când cerem să ni se facă, să ni se dea, să fim înțeleşi, cerem atenție, care este o formă de iubire. Când cerem de la ceilalți înseamnă că noi nu ne oferim suficientă.

Întrebati-vă ce vă place, acordați-vă 5 minute pentru o cafea bună, 10 minute pentru o conversație cu un bun prieten, 30 minute pentru o baie cu spumă.

Ce vă place? Cum vă puteți acorda atenție nevoilor voastre? Cum vă puteți iubi mai mult?

Faceți acele lucruri şi nu veți mai aştepta de la ceilalți.

Împreună : nevoia de iubire/atenție

Această nevoie o avem toți, bărbați sau femei. O manifestăm toți într-o formă sau alta.

Ce se întâmplă când ne spunem permanent în mintea noastră că suntem bolnavi şi că ceilalți trebuie să ne ajute, să ne înțeleagă?

Ne negăm libertatea de a vedea ce putem noi să facem. Aşa ne scade încrederea în sine şi vom putea face din ce în ce mai puțin.

Şi acum te întreb: tu, omule, vrei să trăieşti?! Şi atunci de ce îți spui cuvinte care te duc spre moarte?

Fii vesel! Zâmbește! Iubeste-te!