In ce ne transforma boala, si cine suntem de fapt?

No Comments

Diverse

etichete lupus
Etichete puse oamenilor bolnavi de lupus
Diagnosticul si etichetele

Lupus Eritematos Sistemic suna, ca orice boala necunoscuta, infricosator. De multe ori ne conformam etichetelor primite fara sa constientizam. Dar cu iubirea de sine… cum ramane?

Un diagnostic, de cele mai multe ori, e ca o eticheta pe care o primim. Medicii ne vad ca pe o boala: o serie de simptome si alta serie de posibile alte complicatii. Prietenii ne vad ca pe “vai saracutul” , familia ne vade ca pe “asta ai voie, asta nu ai voie”, si asa ni se pun in jur tot felul de etichete.

Multa vreme am crezut tot ce spuneau ceilalti. Nu aveam cunostinte medicale, nu ma cunosteam prea bine, nu constientizam nevoile organismului meu, doar stiam ce am fost invatata si ce scria pe fiecare eticheta. Si am adoptat un comportament in consecinta.

Partea cea mai buna, pe care privind in retrospectie, am avut-o, a fost curiozitatea. De fiecare data vroiam sa inteleg de ce imi fac medicii ce imi fac, la fiecare noua problema, la fiecare noua internare, la fiecare noua pastiluta aveam nevoie sa stiu de ce mi le dau, ce efect ar trebui sa aiba.

Tu ce caracteristica ai care te ajuta in astfel de momente? Toti avem una!

Folosind curiozitatea am descoperit cartile de dezvoltare personala. Acestea m-au ajutat sa ma cunosc si sa ma dezvolt in directia dorita de mine. De asemenea, cartile si oamenii m-au ajutat sa descopar si alte puncte de vedere in ceea ce priveste bolile.

Victima sau invingator?

Am muncit foarte mult sa ies din postura de “vai saracuta” – adica de victima. Inca am reminiscente pe alocuri si unii oameni inca imi mai apasa anumite butoane care ma determina sa intru in acea postura. Cu timpul insa constientizez din ce in ce mai repede si iau masuri.

Daca vrei sa lucrezi la asta am cateva carti sa-ti recomand cu care poti incepe.

La eticheta de “simptome si posibile riscuri” de asemenea am lucrat. Toata eram un simptom.

Ma durea cotul era lupus. Apoi privind in ansamblu ma durea doar cand eram foarte obosita. Deci aveam nevoie de odihna.

Ma inroseam la fata era lupus… nu erau emotiile sute cand incercam sa vorbesc cu oameni pe care nu-i cunosteam, sau, chiar si cu oamenii cunoscuti, aveam aceeasi reactie.

Toate problemele pe care le aveam erau legate de boala… vaiii… victima de mine. Era mult mai simplu decat sa-mi asum responsabilittea pentru viata mea.

Ce placere a fost sa lucrez la “asta ai voie, asta nu”…. De felul meu sunt pofticioasa. Imi spui ca nu am voie o maslina, o mananc. Cel putin asa eram atunci. Cat de buna era mancarea cu sare cand luam 12 pastilute de prednison pe zi!!!

Trebuie sau nu trebuie?

Boala pentru mine a fost “prea plinul cu interdictii”. Asa am facut alergie la cuvantul “trebuie”. Trebuie aia, nu trebuie cealalta, nu ai voie, ai voie, nu ai voie, ai voie. Parca fiecare propozitie continea cuvintele astea si pur si simplu nu am mai vrut sa ascult.

Problema mai mare a fost nu doar ca mi le spuneau ceilalti, dar ajunsesem sa mi le spun si eu, subconstient, si sa ma inchid bine intr-o cusca facuta din interdictii. Asta pana cand mi-a pus un prieten o intrebare care mi-a trezit , bineinteles, curiozitatea :). Si anume: “de ce vrei sa te inchizi intr-o cusca? iubirea este despre a fi liber“. Asta a fost momentul cand am inceput sa-mi pun intrebari.

Cartea in care am vazut o multime de metafore cu privire la viata, a fost Paulo Cuelho – Alchimistul. Pentru unii e o carte de povesti, pentru mine a fost o schimbare de paradigma.

Ce ne spun ceilalti ca suntem VS cine suntem cu adevarat

Ce v-am scris mai sus este in ce m-a transformat boala. Am fost asa multi ani. Si apoi am inceput sa dau zidurile din jurul meu jos. Un prieten ar spune ca am scos straturile de ceapa stricata in care stateam…

Apoi m-am redescoperit. Si stii ce?  Sunt o persoana minunata! Sunt buna, iubesc oamenii, sunt sensibila si puternica, sunt empatica, putin dezordonata dar imi caut echilibrul, creativa. Daca as avea un mesaj de transmis tuturor celor care au trecut prin aceleasi provocari ar fi ca totul va fi bine!

Toate provocarile prin care trecem sunt menite sa ne invete, sa ne creasca, sa ne transforme in fiii si fiicele lui Dumnezeu, asa cum a fost menit de la bun inceput. Suntem fiinte spirituale si fiinte menite sa schimbe lumea in mai bine. Si avem puterea de a face asta, eu am inceput cu acest blog.

Iubeste-te pe tine insuti asa cum esti, si foloseste lectiile pe care le-ai invatat ca sa ajuti si alte persoane.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *