Încep o serie de texte în care voi aborda mentalități care întrețin boala şi modalități prin care le putem modifica.

Sunt bolnav/bolnavă dă-mi/fă-mi/înțelege-mă

Una dintre acestea, şi dacă nu cea mai folosită cu siguranță e printre cel mai des întâlnite mentalități care întrețin bolile.

Ce efect are asupra noastra? Să le luăm pe rând.

Sunt bolnav/bolnavă… ce victimă sunt eu, am o scuză perfectă să nu fac nimic. Dacă îmi spune cineva să-mi dau fundul jos de pe canapea atunci e rău/rea şi va fi înjosit de ceilalți. Cum să spună cineva unui om bolnav să facă ceva? El nu vede că nu poate? E aşa nesimțit? Sărăcuțul.. oameni răi!

Vă sunt cunoscute scenariile?

Aceasta sintagmă are efect nu doar asupra persoanei cu probleme de sănătate dar şi asupra celor din jur transformându-i fie în persecutori, fie în eroi. Şi toți vor juca roluri pe care, poate în relație cu alți oameni, nu le joacă.

Cunoașteți sintagmă lui Henry Ford? Dacă crezi că poți şi dacă crezi că nu poți ai dreptate.

Creierul face ce-i spunem noi să facă. Dacă îi spunem că suntem bolnavi el va trimite semnale în corp prin care noi să ne simțim bolnavi.

Dacă, pe altă parte, ne spunem că suntem sanatoşi şi credem asta, multe simptome vor dispărea.

Fă-mi/dă-mi/înțelege-mă

A doua parte ține foarte mult despre atenție. Când cerem să ni se facă, să ni se dea, să fim înțeleşi, cerem atenție, care este o formă de iubire. Când cerem de la ceilalți înseamnă că noi nu ne oferim suficientă.

Întrebati-vă ce vă place, acordați-vă 5 minute pentru o cafea bună, 10 minute pentru o conversație cu un bun prieten, 30 minute pentru o baie cu spumă.

Ce vă place? Cum vă puteți acorda atenție nevoilor voastre? Cum vă puteți iubi mai mult?

Faceți acele lucruri şi nu veți mai aştepta de la ceilalți.

Împreună : nevoia de iubire/atenție

Această nevoie o avem toți, bărbați sau femei. O manifestăm toți într-o formă sau alta.

Ce se întâmplă când ne spunem permanent în mintea noastră că suntem bolnavi şi că ceilalți trebuie să ne ajute, să ne înțeleagă?

Ne negăm libertatea de a vedea ce putem noi să facem. Aşa ne scade încrederea în sine şi vom putea face din ce în ce mai puțin.

Şi acum te întreb: tu, omule, vrei să trăieşti?! Şi atunci de ce îți spui cuvinte care te duc spre moarte?

Fii vesel! Zâmbește! Iubeste-te!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.