Raceala – silence, i kill You!!

Prima dată apărea o jena in gat, la amigdale. După 24 ore începe: nas infundat, gât dureros, in doua zile deja sinuzita, antibiotic, stat în casă o săptămâna, scurgeri in continuare din sinusuri 2 săptămâni…. O adevărată aventură.

Asta era povestea mea cu răceala. Era cumplit pentru că de fiecare data luam antibiotic, de fiecare data ținea mai mult decât normal. Era suficient să-mi fie puțin frig la picioare și a doua zi exploda capul meu.

Acum folosesc uleiurile . Am tot fost pe lângă oameni răciți, de sâmbătă până acum. Seara, daca simt că gatul îmi dă semne, sau mă doare capul, sau am vreo stare de început, folosesc uleiul RC pe tălpi, pentru imunitate, și thieves sau tămâie pe gât. Noaptea tămâie sa dorm, ziua thieves.

Și așa nu am răcit până acum, și nici nu am de gând.

Voi cum vă protejați de proverbiala răceală?

Apropo, ați văzut că medicii de familie nu mai fac consultații gratuite ?

 

Uleiuri esentiale – o noua aventura

Voi ce ați face dacă sunteți bolnavi și deja aveți 16 ani de când luați câte un pumn de pastile zilnic?

Eu, pentru că m-am cam săturat, am decis să schimb ceva.

Prima dată am jonglat cu lavanda. Aceasta este o plantă foarte versatilă, în sensul că se poate folosi la foarte multe lucruri, cu foarte multe scopuri, doar că nu pentru trezit. Asta cu siguranță nu face 🙂

Și, pentru că nu mai suportam machiajul și crema care conțineau chimicale, am folosit crema cu lavandă și unt și uleiuri naturale amestecate. M-am simțit foarte bine cu ea. Am băut limonadă cu lavandă și am folosit ulei de lavandă pentru un somn linistit.

Următoarea aventură cu uleiurile a fost când prietena de la care aflasem despre ele, Alexandra, mi-a făcut cadou 20 picaturi de ulei de mentă pentru a ajuta memoria. Atunci simțeam efectele dar nu îmi explicam concret ce se întâmplă. Acum am mai studiat problema și ce pot sa vă spun este ca uleiul esențial de mentă ajunge foarte repede la creier și îl inunda cu oxigen. Dacă pui în cana de ceai sau cafea dimineața e extraordinar. Simți după 2 minute cum se trezește fiecare celulă din corp.

Vă sfătuiesc să nu folosiți orice ulei cu acest scop. Majoritatea uleiurilor de pe piață sunt diluate și conțin și alte substanțe care fac rău organismului. Trebuie să scrie pe sticluță că se folosesc intern.

Următoarea aventură a constat în a-mi face o cremă pentru regenerare pe care să o folosesc la o vânătaie pe care o am pe față și nu mi-a trecut de 2 ani și jumătate, moment când mi-am rupt piciorul și am căzut în toată splendoarea. Când îmi va trece voi publica poze cu evoluția.

Eu fac și dializă. Astăzi am pus cate o picătură pe rinichi dimineață, înainte de ședință. Am ieșit mult mai energică, mai fericită, și fără durere de cap. Ceea ce e un mare plus pentru a-mi continua ziua la fel de activă ca și până acum.

Sunt în perioada de testare, sunt foarte interesată de efectele lor, sunt foarte interesată de multitudinea de utilizări.

Unii veți fi de acord, alții veți fi sceptici, alții veți fi împotrivă. Este dreptul vostru.

Așa cum este dreptul meu să cred, testez, folosesc aceste uleiuri.

 

Craciunul este despre magie: iubire, joaca, naivitate, visuri implinite sau insamantate.

Voi cu ce împodobiți bradul?

Dar sufletele voastre, cu ce le împodibiți?

 

Astăzi am primit cea mai frumoasă lecție, și am primit-o cu brațele deschise:

Crăciunul este despre magie: iubire, joacă, naivitate, visuri împlinite sau însămânțate.

Cum vi se par globulețele de mai jos?

Văzând prin reviste, prin poze tot felul de brazi care mai de care mai speciali si eleganți, frumos decorați mi-am dorit să fac și eu bradul tematic. Astfel că anul ăsta am propus sa umplem bradul doar cu globuri mari, și anul viitor cu blobulețe dintr-astea mici, de care dorea soțul meu.

Am pus noi globurile în brad, și în 10 minute acesta era gata. Iar reacția mea de apoi a fost „Doar atat?”. Așa de repede? nici măcar nu am avut timp sa când 3-4 colinde.

Apoi, soțul meu a pus 2 clopoței mici și mi-a apărut un zâmbet uriaș pe față.

Așa arătau ale mele, iar cel din spate mic e cel pus de soțul meu. Am continuat, fiecare având câte o cutiuță, să ornam fiecare crenguță cu un accesoriu mic. Și atunci mi-am dat seama!

Craciunul, dragii mei, nu este despre cât de perfect arată bradul, sau cât de bune sunt prajiturile, sau cât de curat este în casă, sau cât de „lună” sunt geamurile. Craciunul…. este despre magie, despre visuri, despre dorințe, despre bucuria cea mai naivă și sinceră pe care o aveam cu toții în copilărie. Craciunul este o ocazie extraordinară de a ne reconecta cu acele sentimente, de a ierta și de a ne lăsa iertați, de a ne iubi mai mult și de a iubi mai mult.

Circulă tot felul de mesaje pe internet, de urări, care mai de care mai frumoase. Dar câți dintre noi simțim cu adevărat aceste sentimente, câți dintre noi ne reconectăm cu acel copil din interior care e naiv și încrezător că totul e bine în lume, că oamenii sunt magnifici și că totul înseamnă iubire?

De ce punem presiune pe noi să fim perfecți, să arătăm lumii un tablou extraordinar când interiorul este plin de suferință, neacceptare și încrâncenare? Pe cine ajutăm fiind astfel? La ce ne folosește să adunăm straturile putrede de dezamăgiri, suferințe, greșeli?

Când vom fi capabili să spunem STOP!?

PÂNĂ AICI!

AM AJUNS LA LIMITĂ

și

NU mai vreau!

Vreau să iubesc, să iert, să fiu fericită!

 

Vă las acum cu aceste gânduri, vă invit să va reconectați cu voi, în copilărie, în magie, încredere, iubire și iertare.

Craciun Fericit!

 

Lista pentru 2018

 

A cunoaște înseamnă putere.

Degeaba încerci să dăruiești cunoștințele mai departe daca oamenii nu-s pregătiți să le afle .

Când vor avea nevoie de ele le vor căuta.

Daca încerci să le dai cu forța nu e ajutor, nu e despre a-i ajuta, este despre a arata cate cunoștințe ai tu.

Timpul tau poate fi investit și altfel.

Tu știi cate informații detii și le-ai obtinut lucrând cu tine și trecând prin diverse lucruri dificile.

Dar sunt ale tale. Experiențele.

Focuseaza-te pe creșterea ta, nu pe ajutorul dat celorlalți.

Cine-l apreciază îl va cere. Cine nu, sa fie sănătos.

Tu ești mai importantă.

Lista pentru 2018

 

 

 

Valurile marii

V-ați imaginat vreodată cum s-au născut valurile mării? Vă voi spune o taină neîmpărtășită până acum.

Totul a început când o omidă tristă se târâia abătută pe crengile unui pom. Simțea o dezamăgire în adâncul ei, căci privea cu admirație la păsările măiastre, înălțându-se spre văzduh. Îi era frică să fie văzută.

De ce?

Din cauză că nu avea nici o apărare în fața acestora.

Își dorea nespus să simtă măcar odată bătăile vântului; să o conducă spre meleaguri nemaivazute, să cunoască curajul și atingerea cerului. Trupul plăpând și disperat, determinat de amărăciune profundă s-a înfășurat întreg într-o straie albă. O cușcă ce l-a izolat de lume… de speranță.

A sosit însă timpul când omida noastră a simțit, în amorțeala ei , un impuls care a trezit-o cu totul. Se zbătea neîncetat să scape din mediul ce i-a oferit până acum siguranța. Sufletul îi era inundat de bucurie . Omida ,iată, a cunoscut frumosul zbor pentru prima dată.

“-Acum sunt o pasăre !…” spuse entuziasmată omida devenită fluture.

Întâmplarea a făcut ca în acea zi , să fie atras de vibrațiile puternice ale unei ape. A reîntâlnit-o . Era ea, frica, cea cu care s-a mai confruntat. Frica a stăpânit marea.

Fluturele s-a apropiat să o ajute cu înflăcărare. În prezența lui, unduielile valurilor tremurânde s-au unit cu aripile ce zbăteau cu ardoare într-o alunecare armonioasă.

Energia resimțită a fluturelui a împins valurile nesigure și cuprinse de teamă, spre eliberare .

Dragilor, avem puterea de a influența cu emoțiile noastre. Așadar, deschideți-vă sufletul și priviți la darurile naturii. Ea trăiește în noi, ea ne învață.

Autor Elisabeth Baciu

Daca stie cineva de ce apare numele taiat cand pun linkul va rog sa-mi spuneti

Text inspirat de un colier realizat cu pietre semiprețioase din lapis lazuli și bronz.

P.S. Următoarele povești vor fi publicate pe http://tutoriale.jad-online.com/

Iluzii

Totul în este o iluzie.

Asta a fost concluzia mea după ce am căutat pe google. Interesant este că sunt incredibil de multe site-uri cu teorii ale conspirației. Peste tot am găsit iluzia libertății, iluzia liberului arbitru, iluzii unele peste altele.

La această propoziție : „Totul este o iluzie” reacția soțului meu a fost :

– Și când mă vei găsi cu o blondă în pat tot o iluzie va fi

Nu vă mai spun răspunsul meu că nu e important, dar m-a determinat să mă gândesc. Concluzia a doua a fost că nu e totul o iluzie, însă interpretările noastre și reacțiile noastre la ce se întâmplă și la ceea ce vedem sunt.

Iluziile sunt formate de creierul nostru ca reacție în funcție de experiența noastră de viață și de educație.

Să luăm un exemplu ușor: a da bună ziua.

Eu am crescut la țară. Acolo, am fost învățată să dau bună ziua tuturor pentru că toți se cunosc. Mai apoi, când am mers la cămin, fiind în oraș nu a fost nevoie să fac la fel. Oameni chiar mă priveau foarte ciudat. Închipuiți-vă un țânc căruia geaca îi era mereu prea mare, fesul venea pe ochi și dedesubt se auzea „bună ziua” deși nu îl cunoșteați. I-ați fi răspuns sau l-ați fi privit ciudat?

Ei bine eu am fost aia de câteva ori, apoi am renunțat. Dar aventura nu s-a terminat aici. Fiind la cămin mai mult de 80% din an m-am deprins cu acest obicei. Apoi, când ajungeam acasă trebuia să mă reacomodez. Nu o dată s-a întâmplat să nu salut oameni pe care-i cunoșteau părinții, pentru că eu îi cam uitasem. Și ce credeți că se întâmpla?

– Iar nu ai dat bună ziua profei de română!! Să zici data viitoare!!  nu am crescut o fată needucată!!!

Vedeți voi.. Aici avem de-aface cu două feluri de iluzii. Cea a mea creată de experiență cum că nu e necesar să salut pe toată lumea, cea a mamei sau a celor din sat care considerau că „trebuie” să salut pe toată lumea.

Iluziile sunt create de experiența și educația fiecăruia.

O altă întâmplare care m-a determinat să văd foarte clar diferența de opinii a fost primul meu magazin. Când m-am gândit la conceptul acestuia mai întâi am vrut ca acesta să inspire căldură sufletească, iubire. Unde putem găsi mai multă iubire decât într-un cuib? acolo unde puii pufoși și părinții se adună și dorm. Apoi m-am gândit că aș vrea ca doamnele să vină în magazin, să probeze accesorii, să se privească în oglindă, să se aprecieze și să plece mai încrezătoare în ele de acolo. Așa că numele a devenit „Cuib cu Răsfăț”.

Mai departe, pentru logo, am vrut să denote delicatețe și eleganță. Așa că am rugat pe cineva să-mi deseneze o fluturoaică purtând bijuterii. Așa că mi-a desenat o fluturoaică frumoasă, elegantă, purtând bijuterii și nimic mai mult decât o frunză.

Bun. Am făcut frumos panoul pentru reclamă  cu fluturoaica, „Cuib cu Răsfăț , accesorii și bijuterii” și l-am pus în fața magazinului. Dupa câteva săptămâni a venit proprietarul să îi plătesc chiria. Printre altele mă întreabă:

– Doamnă, la dumneavoastră pot veni și bărbații să se răsfețe?

Și atunci mi s-a aprins un beculeț!!

De asta nu intrase nimeni în magazinul meu în prima lună!!

Ei credeau că la mine vin bărbații pentru masaj cu final fericit.

Ei bine, și aici avem de-aface cu 2 feluri de iluzii total diferite. Una e cea pe care am vrut eu să o creez, și cealaltă creată de bărbații care vedeau doar fluturoaica dezbrăcată.

Aș putea adăuga că iluziile sunt create în funcție de experiență, educație și nevoi.

Iluziile sunt doar ale noastre. Câteodată se întâmplă să coincidă cu ale altor oameni, dar mă îndoiesc că sunt la fel 100%.

Eu susțin că și sentimentele noastre negative sunt iluzii create din automatisme. Ar fi foarte frumos să conștientizăm lucrul ăsta și să renunțăm la ele.

Mai departe vă arăt discursul acesta susținut în cadrul întâlnirilor Toastmasters Suceava, cu tot cu suport video.

Vizionare plăcută!

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.

Let me tell you a story about an egg

egg-583163_640

You know that the egg is the source of life. An egg can be something to eat, or can be something to make new life from.

I say it looks very much like what i’m feeling. Ever since we moved to our dear house, about 4 years now, we tried to bring life from everything around us. We built a shop, we have 8 cats, we have a beautiful garden, my husband built an outside oven and we had plans to make a watchtower near it.

And we live in a yard with another neighbor. He is very old and we tried to help him building for him some stuff without asking for money, we paid for  everything. But wasn’t enough, here with him comes very often a woman with 2 kids and an alcoholic husband. They are bad people.

So we tried our best that at least the kids would learn to be respectful, to be kind. It’s like trying to bring life from an wooden egg.

And I continuously try to remind myself that it’s not their fault, the children’s, I mean.

Well, the story is at the middle. I’m not yet sure about the ending but I have a rough idea.

We left for vacation for a week and we returned on Saturday. We were happy, relaxed, couldn’t wait to hug our cats. We parked the car, went in the garden, checked everything outside the house and the came in. My husband saw that a door was closed and we left it open. Then opened it and we started to shake because our TV wasn’t on the wall anymore. Then we saw everything thrown around, the drawers were out. We looked around without touching anything and called the police.

We think it was only a guy that received a suggestion about us leaving from this woman. We found the TV prepared to be taken Saturday night, but we were lucky that we came a day before our vacation ended. He took the violin from my father, the one thing I kept after he died , all the gold in the house, the karaoke set, a Canon D40.

So now I am wondering what is the point of growing things and trying to help.

Some people don’t deserve it. Some people need to be crushed. The funny thing is that I remained speechless for 2 days. The shock was almost like when my father died, and I’m so disappointed.

Some eggs are not meant for life, some are just rotten inside.

I will get over this too, but I don’t think I will help them anymore, or forgive stuff they do. If I will catch them doing something wrong I will call the police with no hesitation.

So this is the story of an egg. An rotten egg. Or 4, for that matter.