Valurile marii

V-ați imaginat vreodată cum s-au născut valurile mării? Vă voi spune o taină neîmpărtășită până acum.

Totul a început când o omidă tristă se târâia abătută pe crengile unui pom. Simțea o dezamăgire în adâncul ei, căci privea cu admirație la păsările măiastre, înălțându-se spre văzduh. Îi era frică să fie văzută.

De ce?

Din cauză că nu avea nici o apărare în fața acestora.

Își dorea nespus să simtă măcar odată bătăile vântului; să o conducă spre meleaguri nemaivazute, să cunoască curajul și atingerea cerului. Trupul plăpând și disperat, determinat de amărăciune profundă s-a înfășurat întreg într-o straie albă. O cușcă ce l-a izolat de lume… de speranță.

A sosit însă timpul când omida noastră a simțit, în amorțeala ei , un impuls care a trezit-o cu totul. Se zbătea neîncetat să scape din mediul ce i-a oferit până acum siguranța. Sufletul îi era inundat de bucurie . Omida ,iată, a cunoscut frumosul zbor pentru prima dată.

“-Acum sunt o pasăre !…” spuse entuziasmată omida devenită fluture.

Întâmplarea a făcut ca în acea zi , să fie atras de vibrațiile puternice ale unei ape. A reîntâlnit-o . Era ea, frica, cea cu care s-a mai confruntat. Frica a stăpânit marea.

Fluturele s-a apropiat să o ajute cu înflăcărare. În prezența lui, unduielile valurilor tremurânde s-au unit cu aripile ce zbăteau cu ardoare într-o alunecare armonioasă.

Energia resimțită a fluturelui a împins valurile nesigure și cuprinse de teamă, spre eliberare .

Dragilor, avem puterea de a influența cu emoțiile noastre. Așadar, deschideți-vă sufletul și priviți la darurile naturii. Ea trăiește în noi, ea ne învață.

Autor Elisabeth Baciu

Daca stie cineva de ce apare numele taiat cand pun linkul va rog sa-mi spuneti

Text inspirat de un colier realizat cu pietre semiprețioase din lapis lazuli și bronz.

P.S. Următoarele povești vor fi publicate pe http://tutoriale.jad-online.com/

Iluzii

Totul în este o iluzie.

Asta a fost concluzia mea după ce am căutat pe google. Interesant este că sunt incredibil de multe site-uri cu teorii ale conspirației. Peste tot am găsit iluzia libertății, iluzia liberului arbitru, iluzii unele peste altele.

La această propoziție : „Totul este o iluzie” reacția soțului meu a fost :

– Și când mă vei găsi cu o blondă în pat tot o iluzie va fi

Nu vă mai spun răspunsul meu că nu e important, dar m-a determinat să mă gândesc. Concluzia a doua a fost că nu e totul o iluzie, însă interpretările noastre și reacțiile noastre la ce se întâmplă și la ceea ce vedem sunt.

Iluziile sunt formate de creierul nostru ca reacție în funcție de experiența noastră de viață și de educație.

Să luăm un exemplu ușor: a da bună ziua.

Eu am crescut la țară. Acolo, am fost învățată să dau bună ziua tuturor pentru că toți se cunosc. Mai apoi, când am mers la cămin, fiind în oraș nu a fost nevoie să fac la fel. Oameni chiar mă priveau foarte ciudat. Închipuiți-vă un țânc căruia geaca îi era mereu prea mare, fesul venea pe ochi și dedesubt se auzea „bună ziua” deși nu îl cunoșteați. I-ați fi răspuns sau l-ați fi privit ciudat?

Ei bine eu am fost aia de câteva ori, apoi am renunțat. Dar aventura nu s-a terminat aici. Fiind la cămin mai mult de 80% din an m-am deprins cu acest obicei. Apoi, când ajungeam acasă trebuia să mă reacomodez. Nu o dată s-a întâmplat să nu salut oameni pe care-i cunoșteau părinții, pentru că eu îi cam uitasem. Și ce credeți că se întâmpla?

– Iar nu ai dat bună ziua profei de română!! Să zici data viitoare!!  nu am crescut o fată needucată!!!

Vedeți voi.. Aici avem de-aface cu două feluri de iluzii. Cea a mea creată de experiență cum că nu e necesar să salut pe toată lumea, cea a mamei sau a celor din sat care considerau că „trebuie” să salut pe toată lumea.

Iluziile sunt create de experiența și educația fiecăruia.

O altă întâmplare care m-a determinat să văd foarte clar diferența de opinii a fost primul meu magazin. Când m-am gândit la conceptul acestuia mai întâi am vrut ca acesta să inspire căldură sufletească, iubire. Unde putem găsi mai multă iubire decât într-un cuib? acolo unde puii pufoși și părinții se adună și dorm. Apoi m-am gândit că aș vrea ca doamnele să vină în magazin, să probeze accesorii, să se privească în oglindă, să se aprecieze și să plece mai încrezătoare în ele de acolo. Așa că numele a devenit „Cuib cu Răsfăț”.

Mai departe, pentru logo, am vrut să denote delicatețe și eleganță. Așa că am rugat pe cineva să-mi deseneze o fluturoaică purtând bijuterii. Așa că mi-a desenat o fluturoaică frumoasă, elegantă, purtând bijuterii și nimic mai mult decât o frunză.

Bun. Am făcut frumos panoul pentru reclamă  cu fluturoaica, „Cuib cu Răsfăț , accesorii și bijuterii” și l-am pus în fața magazinului. Dupa câteva săptămâni a venit proprietarul să îi plătesc chiria. Printre altele mă întreabă:

– Doamnă, la dumneavoastră pot veni și bărbații să se răsfețe?

Și atunci mi s-a aprins un beculeț!!

De asta nu intrase nimeni în magazinul meu în prima lună!!

Ei credeau că la mine vin bărbații pentru masaj cu final fericit.

Ei bine, și aici avem de-aface cu 2 feluri de iluzii total diferite. Una e cea pe care am vrut eu să o creez, și cealaltă creată de bărbații care vedeau doar fluturoaica dezbrăcată.

Aș putea adăuga că iluziile sunt create în funcție de experiență, educație și nevoi.

Iluziile sunt doar ale noastre. Câteodată se întâmplă să coincidă cu ale altor oameni, dar mă îndoiesc că sunt la fel 100%.

Eu susțin că și sentimentele noastre negative sunt iluzii create din automatisme. Ar fi foarte frumos să conștientizăm lucrul ăsta și să renunțăm la ele.

Mai departe vă arăt discursul acesta susținut în cadrul întâlnirilor Toastmasters Suceava, cu tot cu suport video.

Vizionare plăcută!

Câteodată am nevoie să-mi reamintesc de niște reguli, așa că le scriu aici

checklist-1622517_640

Știți momentele alea când trecem prin anumite clipe care ne determină să adunăm așa de multă energie negativă încât o scoatem afară prin diverse reacții urâte la adresa celorlalți?

Ei bine aseară mi-am dat seama că de o bucată de vreme eu tot sunt într-o astfel de perioadă și pe lângă faptul că îmi fac rău mie, fac rău și celor din jur.

Ca să nu mai fac asta voi scrie mai jos niște reguli pe care să le recitesc ori de câte ori voi  avea nevoie. Poate reușesc să mi le însușesc și inconștient până la urmă.

  1. Dacă mă afectează ceva foarte mult și mă face să sufăr are legătura cu o sechelă din copilărie. Gândește-te foarte bine cu care și dă-ți seama că nu e chiar așa de negru.
  2. Ceea ce fac ceilalți e o reacție de la ce a fost în viața lor. Fiecare are învățăturile lui de tras de acolo.
  3. Dacă un lucru nu se întâmplă așa cum vreau eu înseamnă ori că e o lecție acolo ori că un lucru mai bun mă așteaptă după colț.
  4. Dacă am de scos energii negative să mă duc să le scot, de asta am sac de box si voi avea si bicicleta, nu să le revărs asupra celorlalti.
  5. Felul cum vorbești despre o problemă poate să o mărească sau poate să o micșoreze. Alege înțelept.
  6. Îți dorești să fii fericit. Câteodată e necesar să renunți.
  7. Privește-te din afară, ieși din propria buclă, s-ar putea să te surprinzi.
  8. Nu lua reactiile celorlalti personal, au si ei provocarile lor, zilele lor bune sau dificile.
  9. Nu are nimeni cum să înțeleagă prin ce trec eu, așa cum nu am eu cum să înțeleg prin ce trec ceilalți.

Mă gândesc încă la felul cum aș putea să reformulez ultimile două ca să nu folosesc cuvântul „nu” în propoziție. După cum am aflat sâmbătă, acesta e un cuvant magic  ce dispare pentru că inconștientul nu-l prelucrează.

Aștept sugestii de la voi din punctul ăsta de vedere.

Let me tell you a story about an egg

egg-583163_640

You know that the egg is the source of life. An egg can be something to eat, or can be something to make new life from.

I say it looks very much like what i’m feeling. Ever since we moved to our dear house, about 4 years now, we tried to bring life from everything around us. We built a shop, we have 8 cats, we have a beautiful garden, my husband built an outside oven and we had plans to make a watchtower near it.

And we live in a yard with another neighbor. He is very old and we tried to help him building for him some stuff without asking for money, we paid for  everything. But wasn’t enough, here with him comes very often a woman with 2 kids and an alcoholic husband. They are bad people.

So we tried our best that at least the kids would learn to be respectful, to be kind. It’s like trying to bring life from an wooden egg.

And I continuously try to remind myself that it’s not their fault, the children’s, I mean.

Well, the story is at the middle. I’m not yet sure about the ending but I have a rough idea.

We left for vacation for a week and we returned on Saturday. We were happy, relaxed, couldn’t wait to hug our cats. We parked the car, went in the garden, checked everything outside the house and the came in. My husband saw that a door was closed and we left it open. Then opened it and we started to shake because our TV wasn’t on the wall anymore. Then we saw everything thrown around, the drawers were out. We looked around without touching anything and called the police.

We think it was only a guy that received a suggestion about us leaving from this woman. We found the TV prepared to be taken Saturday night, but we were lucky that we came a day before our vacation ended. He took the violin from my father, the one thing I kept after he died , all the gold in the house, the karaoke set, a Canon D40.

So now I am wondering what is the point of growing things and trying to help.

Some people don’t deserve it. Some people need to be crushed. The funny thing is that I remained speechless for 2 days. The shock was almost like when my father died, and I’m so disappointed.

Some eggs are not meant for life, some are just rotten inside.

I will get over this too, but I don’t think I will help them anymore, or forgive stuff they do. If I will catch them doing something wrong I will call the police with no hesitation.

So this is the story of an egg. An rotten egg. Or 4, for that matter.

 

A day of decisions

sport-1014015_640

I decided today that i will write texts here in english too. Not all romanian, not all english, just to exercise it. This is the effect of going to Constanta’s Toastmasters meeting last week.

Then I realized that my english skills need refreshing. The very least here, writing, meaby I’ll find myself a group to speak it too so all that intensive learning in  school won’t go to waste.

see you soon, read you soon

Cum un cuvânt frumos îți poate schimba ziua

images4UDNKMPK

 

Puterea cuvintelor..

De multe ori vorbim despre asta. Sunt studii făcute despre ele, despre energia pe care acestea o poartă cu ele sau o au asupra noastră.

Cred că orice om are perioade când e nervos, supărat, stresat etc. Bine că sunt unii parcă permanent așa, dar textul ăsta nu este despre ei, ci despre cei care fie trec prin ceva, sau poate doar s-au trezit aiurea.

Azi dimineață eram într-o astfel de stare ajunsă într-un punct culminant. Cred că s-au adunat câțiva drăcușori de ceva vreme și nu am reușit să îi dau afară. Mă gândeam că am nevoie de o sesiune la sacul de box, că nu am avut cum să fac asta cât am avut cârje. Aveam deja planul făcut pentru după masă: aveam de gând să îmi pregătesc mp3-ul cu Nightwish și să descarc tot lovind cu toți nervii în “toți care m-au enervat în perioada asta”. Cu ghilimele pentru că sacul înlocuiește mulți și multe. Am ajuns la dializă, mi-am luat cafeluța, m-am așezat pe scaun lângă măsuța din hol și am început să citesc știrile. După ce au început să apară restul pacienților și am terminat cafeaua, am mers la persoana responsabilă cu mâncarea să comand meniu extra pentru că e foarte bună.

Atunci s-a întâmplat, ea, Roxana, mi-a spus că arăt foarte bine azi. Eu care mă simțeam ca muma pădurii, plină de nervi și drăcușori, primisem un compliment la care nu mă așteptam și care a fost ca o infuzie de energie pozitivă. Parcă mi-a luminat ziua, eram într-o gaură neagră în care acum se întrevăd niște raze de soare.

Probabil că tot voi avea sesiunea cu sacul de box, unele sentimente au nevoie să iasă, dar nu va mai avea aceeași intensitate.

Vedeți voi.. cuvintele sunt foarte importante, cuvintele spuse sincer, cuvintele spuse cu drag, complimentele cât de mici.

Mulțumesc Roxana.